Archivi tag: fecris

Il bambino nell’ambiente settario: contributo per un modello di intervento dell’Autorità pubblica

Le nostre società sono preoccupate dal settarismo e chiedono un’attenzione speciale per i bambini. Lo stato garantisce libertà personale e protezione dei suoi cittadini. Per questo motivo il suo ruolo è decisivo per la prevenzione e l’intervento sul maltrattamento infantile (negligenza e abuso psicologico). Ma parlare di “setta” significa emettere già un giudizio.

 

Di conseguenza sarebbe un errore supporre a priori che il bambino riceva un’educazione inadeguata perché i suoi genitori aderiscono a questo o quel movimento, o perché rivelano comportamenti, atteggiamenti e progetti educativi socialmente atipici o strani. Valutata da un diverso punto di vista, la condotta socio-educativa socialmente integrata potrebbe essere vista come scevra da qualsiasi pratica settaria ed ogni accenno a influenza indebita potrebbe essere giudicato immaginario. Sembra pertanto saggio rivolgersi agli operatori sociali, agli specialisti e a coloro i quali sono vicini al bambino a rischio di negligenza e abuso psicologico.

Gilbert Klein (2005) ha spiegato l’approccio esitante dei magistrati francesi con l’ignoranza della realtà settaria. Ciò si applica parimenti ai campi socio-educativi o socio-sanitari. Le situazioni di negligenza o maltrattamento nel contesto settario sono drammatiche e complesse. Tuttavia non sono molto frequenti e i professionisti del settore non acquisiscono esperienza. Inoltre la letteratura disponibile affronta raramente le pratiche educative e le possibili disfunzioni relative a questo contesto (Perlado, 2002).

Un primo approccio potrebbe incoraggiare la formazione alle problematiche settarie di alcuni operatori sociali esperti. Tuttavia, l’esistenza quasi clandestina di tali gruppi, molto usi alla discrezione e anche al mimetismo nei confronti delle autorità, richiederebbe piuttosto la creazione di una rete efficace su tutto il territorio, la quale favorirebbe un pronto intervento. In effetti, una delle difficoltà che gli operatori sociali si trovano ad affrontare è il riconoscimento delle caratteristiche di tale contesto, e la comprensione degli atteggiamenti delle vittime o dei loro rapporti stretti con chi Maes (2001) ha descritto come co-vittime con caratteristiche specifiche. Già conosciamo le difficoltà di una valutazione socio-educativa nelle famiglie e l’efficacia del mimetismo creato dall’influenza indebita. [Nel contesto settario] tutto questo viene moltiplicato. In un gruppo con caratteristiche settarie, dove l’influenza è istituzionalizzata (Maes, 2001) è consigliabile evitare, fin dall’inizio dell’intervento, gli errori metodologici che non individuerebbero le situazioni o che, paradossalmente, le complicherebbero. L’operatore sociale che non ha individuato il problema non metterà in discussione l’esperto designato allo scopo.

 

La risposta professionale è teoricamente semplice ed eticamente corretta: applicazione della legge (Circolare DGAS 2000).

Ma aderire a un movimento settario non è un reato. L’operatore sociale non deve spiegare o giustificare il suo intervento in base all’appartenenza a una comunità, ma in base alla natura delle attività (Michel, 1997): deficienze, negligenza educativa e maltrattamento. All’operatore sociale non viene richiesto di valutare o misurare standard filosofici, siano essi di una minoranza o atipici, ma quando essi mettono a rischio la salute, la sicurezza, la moralità o l’educazione dei minori (articolo 375 del codice Civile).

Pertanto spetta al professionista dimostrare fattivamente e con una metodologia irreprensibile basata su una valutazione socio-educativa, il rischio, la negligenza e i pericoli che il bambino si trova ad affrontare. In quale grado il rifiuto a lasciare che il bambino partecipi a festività sociali (compleanni, Giorno della Mamma…) diventa un’inibizione alla sua socialità? È pregiudizievole mandare in India un bambino di 6 anni per un anno intero, senza [che nel periodo] abbia contatti con i genitori?

La Suprema Corte di Appello, in un caso, valutò che in base a valutazione socio-educative il bambino non presentava deficienze mentali o fisiche, che non aveva espresso opposizione al cambiamento e che rientrava nelle libertà dei genitori desiderare di trasmettergli gli insegnamenti della scuola e che, [dopo avere assunto] informazioni, non si rilevavano evidenze che essi avessero seriamente compromesso la sua salute, la sua sicurezza o la sua educazione (Appello N. 01-82591, Vuillot, 17/10/2001).

Tuttavia, sul campo, il turbamento generato da questo contesto destabilizzante a volte provoca angoscia e un tipo di paralisi di pensiero ed azione al punto che il professionista ha l’impressione di una perdita di competenza, conoscenza e normali pratiche professionali.

Similmente, al fine di essere significativo ed efficiente, l’operatore sociale deve imparare ad evitare la doppia trappola del contesto religioso che lo coinvolgerà in un dibattito sterile e illegittimo, distraendosi dall’oggetto della sua azione (intervento sociale) e dalla posta in gioco (abuso o negligenza). Dovrà studiare accuratamente le valutazioni socio-educative in contesti marginali e inesplorati (Escurat-Grassac, 2000), e non dovrà soltanto apprendere come posizionarsi in riferimento a standard che variano nel corso del tempo e secondo culture diverse, ma anche rispetto ad altre norme educative e ad altri modi di considerare il ruolo parentale con il rischio di stime erronee davanti a marginalità sociali e culturali sconosciute (Girodet, 1993; Belsky, 1993).

Infine sarà costretto a studiare la sua stessa implicazione. Il contesto settario porta certamente violenza per il bambino, ma mette anche pressione sui professionisti, il che può soltanto condurre a blocchi.

Radigois (2008) ha isolato quattro tipi diversi di atteggiamento degli operatori sociali in difficoltà e rischi di fallimento quando si intraprende questo tipo di intervento sociale. I problemi vengono risolti con mezzi metodologici e istituzionali (DGAS, 2000; Métivier, 1988; Radigois, 2008). L’operatore sociale esperto interverrà a sostegno dell’operatore sociale come risorsa, ma anche come guida davanti al senso di minaccia e violenza che percepisce o suppone. Da quel momento in poi, nella prevenzione e nell’assunzione di responsabilità di bambini in contesto settario, sarà consigliabile utilizzare la competenza e l’ampia rete di operatori sociali di tutto il territorio, offrendo loro formazione accurata incentrata sul lavoro sociale e non semplicemente fornendo informazioni semplici sul fenomeno settario. In ogni dipartimento, un operatore sociale (sociale, educativo…) sarà quindi pronto a soddisfare una missione professionale esperta assieme ai suoi colleghi e alle istituzioni.

 

Riferimenti:

Belsky, J. (1993). Etiology of Child Maltreatment: A Developmental-Ecological Analysi. American Psychological Association , 114 (3), pp. 413-434.

Circulaire DGAS/SD1 N° 2000-501 du 3 octobre 2000 relative aux dérives sectaires. Dans Bulletin officiel. Paris: Ministère de l’Emploi et de la Solidarité.

Escurat-Grassac, I. (2000). Interculturalité et travail social dans le cadre de la protection de l’enfance. Clermont-Ferrand: EPSI.

Girodet, D. (1993). Eléments cliniques et démarche diagnostique. Dans P. Strauss, & M. Manciaux, L’enfant maltraité (pp. 165-204). Paris: Fleurus.

Klein, G. (2005). Les sectes et l’ordre public. Thèse en Droit public, Université de Bourgogne. Besançon: Presse Universitaire de Franche-Comté.

Maes, J.-C. (2000a). Dépendance et co-dépendance à une secte. Thérapie familiale , XXI, Médecine et Hygiène (2), pp. 111-127.

Métivier, J. (1988). Guide d’Intervention, Intervenir en application de la loi sur la protection de la jeunesse en contexte sectaire. Centre de services sociaux de l’Estrie.

Michel, J. (1997). Le droit face aux « sectes ». Rapport remis en avril 1997 au Ministère du travail et des affaires sociales, CERIEP, Lyon.

Perlado, M. (2002). Sobre la funcion terapeutica en el asesoriamiento a familas con padres adeptos a un “grupo-secta”. Sectes. Prévention des enfants et des adolescents. Barcelona: FECRIS.

Radigois, J.-Y. (2008). Quand le travailleur social intervient dans un contexte à caractère sectaire. Dans Revue de criminologie. Montréal: Université de Montréal (soumis à publication).

 

 

Jean-Yves Radigois

Fino a tempi recenti Direttore di “Action sociale” della città di Pontivy (Morbihan)

Tesi di Laurea alla Facoltà di Educazione, University di Sherbrooke (Québec)

E al Institut de Psychologie et Sociologie Appliquées (IPSA), U C O (Angers) ) 

Steve Hassan at FECRIS meeting in Perpignan France Oct 13th 2012

Apocalypse in Bugarach

It’s to this mountain top, situated above Perpignan, in Southern France, New Age and esoteric groups pilgrimage. They believe that on 21 December 2012 the sole survivors of the “apocalypse” will be the ones who have made it to this “holy place”.

 

Apocalypse:

It’s been widely speculated and invested in the myth of the end of the world based on a faulty interpretation of the ancient Mayan calender that described time in cycles. According to which we are at the end of one cycle before the next one starts. But catastrophic gurus use people’s fears about the apocalyptic interpretation, not taking into account that the word “apocalypse” stems from Greek and means “revelation”. A word far removed from this doomesday’s prophecy.

To be on the safe side, some false prophets have already advanced other dates, such as 2036 or 2072, just in case we might survive December 2012… Georges Fenech (French Parliamantarian, judge and specialist in cult-problems) describes this phenomenom in his book “Apocalypse and its imminent threat” (Calmann-Lévy 2012) where I read: “The Bugarach-phenomenon started with a Maya-fanatic – José Argüelles – who had organized a peace-march between Bugarach and Paris in 2000, Internet spread the myth further…”

FECRIS:

The European umbrella organisation FECRIS (European Federation of Centres of Research and Informaton on Cultism) – http://www.fecris.org – considered the topic important enough to have its yearly conference in Perpignan, including a trip to Bugarach. All 150 delegates travelled up the serpentine road to the little village with its 300 inhabitants and were welcomed by the village’s mayor, Jean-Pierre Delord. He’s already made between 100 and 200 interviews this year and seen 20 000 people climb up its mountain top, 70 % of whom were esoteric tourists. “It’s beautiful with a view of 360° and a little unsual with the compass that doesn’t really point towards the North, which is one of the reasons for the mystery surrounding this place. Another one is that it isn’t part of any mountain chain but stands on its own,” Delord patiently explained once more.

                                                                                                                                       Interview with Delord, Didier Pachoud and Georges Fenech

It was difficult to get an idea about the “holy mountain” as it was covered in heavy clouds and I was freezing in this otherwise uninteresting village.  But for the lazy ones, you can always buy the favor of somebody else doing the climbing and praying for you on top of the mountain for 60 €. You can also buy some “holy” rocks for the price of gold (!). A Finn has bought land in the vicinity for 2 million euro, several times the actual value of the land! I settled for a post-card with a picture of a ufo hovering over the mountain that is also supposed to have a ufo-parking lot in one of the caves…

“These God’s forgers are just impostors who try to defraud innocent people” the mayor said and continued: “the police has taken it seriously and have the place under supervision.”

                                                                                                                                       “And what if nothing happens tonight?” “Then your ticket is valid until the next prophecy in 2027″

10-20 families have moved into the village to “escape death on December 21″. Esoteric seminars are held regularly with several hundred participants from all over the world. In December around 400 policemen will arrive to the village and stay there throughout the month, closing all paths leading up to the mountain top and checking the area, circulating with helicopters around it. The memory of the Order of the Solar Temple’s (OTS) collective suicide is still fresh and frightens the French, the Swiss and the Canadians (where others belonging to the same cult also died).

Between 4 and 6 October 1994, 53 OTS members died in Switzerland and Canada – the bodies (including children and women) where found burned, some stabbed, others drogged or shot. One year later another macabre discovery was made in France (with 16 bodies, 3 of which were children) and in 1997 five more OTS members died in Québec, Canada. Three youngsters managed to escape. The police found letters where it was mysteriously written “we leave our earthly lives parabolically…”

After having found several testaments sent to Bugarach destined for “the survivors”, the mayor became suspicious. “My role is to see to it that no more mass-suicides occur. For the evening of December 21, I have programmed a documentary about our village to be shown on French television. I’m looking forward to that,” he said smiling.

Witnesses:

Lacking a flying saucer, we had to take the long, sinuous bus trip back down to Perpignan again. The whole thing seemed rather funny and I found it difficult to take it seriously. We joked a lot until next day’s conference when the delegates listened to terrifying witnesses. No one joked anymore but were silenced by the horror stories that mental manipulation can lead to. “I was enslaved for more than 30 years” Irène – a woman in her 50s – told the silent audience. She was recruited into an apocalyptic cult at the age of 20. “The guru quickly discovered my weak point and pressed on it,” she said, not daring to mention his name by fear of reprisals. He managed to sneak into the family by pretending to be able to heal her brother who was suffering from depression. “He said he had magical gifts and I believed him”. Irène was then lured to leave her home and follow him to this ancient Cathar and Templar area, close to Perpignan. “I’ve found the place where the holy grail was buried” he then pretended.

                                                                                                                                                    Catherine Picard

Irène who had to work and give all her salary to the group, escavated during her free time, together with the rest of the group to try to find the hidden “treasure”. After 18-years of unfruitful diggings, the guru finally gave up. Irène still unmarried and cut off from former friends and family, started to realize that something was wrong. A few years later, she managed to leave the group, taking with her three other members that she had recruited. It’s not easy to understand that you’ve been fooled for so many years, overcome the shame and start your life anew. It takes courage and self-knowledge. Despite judicial help, the guru hasn’t been punished for “having stolen 30 years of my life”, Irène sighed.

I listened to several other terrifying and moving witnesses and experts (lawyers, doctors, psychologists) talking about laws (such as the French About-Picard law against mental manipulation) and about thought-stopping techniques that enslave otherwise normal individuals. One forth of Frenchmen have been in contact with a cult and one out of three (13 million people) know of somebody who has been defrauded in a totalitarian movement, I continued reading in Fenech’s book. His successor as President of MIVILUDES (a French Ministry that treats the dangers of cultic movements) – Serge Blisko – said that “unfortunatly the European cooperation in this matter is still in its infancy”.

                                                                                                                                                   Serge Blisko

This is obviously an international phenomenon as testified by delegates coming from the USA, South-Africa, Rumania, Russian and Europe to this conference. They were networking and learning more about how to assist desperate families whose loved ones have come to be used and abused by charismatic and manipulative leaders. These unscrupulous false gurus – operating like spiders – slowly isolate their victims from any outside information, be it television, Internet, friends or family opposed to the doctrine or its leader. The members are flattered to believe that they belong to an “elite” and is indoctrinated by paranoïc ideas that everybody outside the group is an “enemy”. It’s a black and white wronged picture of the world where phobies, fears and ideologies slowly but surely destroy the individual’s critical faculties.

Dictatorships and their leaders use similar mechanisms. To mention but a few: Germany under Hitler, China under Mao, The Soviet Union under Stalin, Cambodia under Pol Pot and today’s North Corea. But the list can be made much longer…

I shivered – despite the warm sunrays – after having heard the frightening testimonies about false gurus, promising the sky while they enslave and steal their members’ lives and assets. Or as Shakespeare’s Macbeth put it: “Look like the innocent flower, but be the serpent under it.”

Anne Edelstam, Paris

 

Fonte: articlesfromparis

Despre MISA, secta porno, în faţa celei mai importante organizaţii anti-sectă din Europa.

  • Miercuri, 17 octombrie 2012 19:07

La 13 octombrie 2012, o româncă a prezentat viziunea ei asupra Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut, secta porno a lui Gregorian Bivolaru, în faţa celei mai importante organizaţii anti-sectă din Europa. FECRIS, Fundaţia Europeană a Centrelor de Cercetare şi Informare asupra Sectelor, care reuneşte cele mai importante organizaţii în domeniul sectelor şi cultelor din Europa, ca şi personalităţi, ori fundaţii de renume din America de Nord, şi-a ţinut întrunirea anuală în Salses-le-Château, o mică localitate din sudul Franţei care se află în apropiere de oraşul Perpignan. 

Printre participanţii la întrunire (peste 150) s-au aflat Thomas Sackville (Marea Britanie), actualul preşedinte FECRIS, fost ministru şi parlamentar britanic; Mireille Degen (Belgia), care timp de 25 de ani a făcut parte din Comisia Europeană; Steven Hassan (SUA), consilier în materie de secte – cu trei cărţi publicate în domeniu, foarte cunoscute la nivel mondial. Importante sunt numele participanţilor dar şi ale organizaţiilor şi fundaţiilor pe care majoritatea celor prezenţi la întrunirea FECRIS le reprezintă. Toate combat fenomenele sectare din diverse zone ale mapamondului: CIGS din Belgia, GEMPPI din Franţa, ARIS din Italia, Infosecte din Canada, FRI din Suedia etc.

În România nu există încă o organizaţie care să se ocupe de fenomenul sectelor. Însă o fostă cursantă a şcolii de yoga, condusă de Gregorian Bivolaru, a fost invitată să vorbească despre MISA. ale cărei ramuri internaţionale au început să îngrijoreze autorităţile din ţări îndepărtate, precum Argentina ori India.

Roxana-Mălina Chirilă, care a petrecut opt ani la cursurile lui Gregorian Bivolaru, a vorbit despre credinţele apocaliptice sau de altă natură ale sectei.

„Anul acesta tema întrunirii FECRIS a fost Apocalipsa, pentru că suntem în 2012 şi sunt multe culte, inclusiv MISA, care crede că lumea s-ar putea sfârşi în decembrie,”  spune Roxana Chirilă. „Aşa că atunci când am luat cuvântul am vorbit mai mult despre asta. Ar fi multe de zis despre MISA şi Bivolaru, prea multe ca să le spui pe toate pe scurt.”

Întrebată care sunt credinţele apocaliptice ale MISA, Roxana spune: „MISA a avut mereu câte o apocalipsă sau un dezastru care să pândească după colţ. Prin ’96 yoghinii «deviau» un asteroid care «urma să lovească Pământul». Acum câţiva ani au «oprit un cutremur devastator» care ar fi trebuit să se petreacă aici, în România. Iar legat de 2012 e o tehnică întreagă – imaginaţi-vă un fel de ritual în care se invocă îngeri, Sfântul Duh, în care Dumnezeu e rugat să ne ierte păcatele. Se spune în MISA că prin tehnica asta se va amâna sau evita sfârşitul lumii… De fapt, mi se pare că s-au declarat supăraţi că presa nu preia ştirea despre apocalipsă şi cum trebuie ea evitată. Puteţi intra pe site-ul oficial, Yogaesoteric.net, ca să vedeţi detalii, nu ştiu exact unde, pe dinafară.”

Roxana Chirilă a mai vorbit şi despre începuturile Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut, care s-a format în ’90, când exista un gol informaţional în ce priveşte practicile orientale. Ea este de părere că o mare parte dintre cei care au ajuns la cursurile de yoga au aderat la ideile sectei deoarece au fost conduși gradat în acea direcție de către instructorii care păreau a avea în spate o școală serioasă de practici orientale.

„Nu te apuci de yoga şi gata, eşti invitat la o orgie,” spune Roxana. „La început, înveţi despre posturi yoga, despre meditaţie, despre codul moral şi etic. Apoi încet lucrurile deviază, meditezi cu îngeri, pentru că toate religiile se referă la acelaşi adevăr ultim, pe care MISA îl ştie şi îl promovează. Ţi se spune mereu de „maestrul nostru spiritual, Grieg,” până când ajungi să crezi că el e un maestru spiritual şi mai mult decât atât, că e maestrul tău spiritual. Meditezi şi ai stări de bine, sau stări de iubire, sau tot felul de stări, simţi tot felul de lucruri şi ţi se spune că acelea sunt standardul după care măsori cât de departe ai ajuns în yoga. Afli că poţi să devii mai bun dacă faci anumite practici, că cei care au ajuns mai departe decât tine pe cale te pot ghida. E foarte gradat. Până când să ajungi să te prostituezi prin baruri e un întreg parcurs, care se face pas cu pas, idee logică ce decurge din idee logică.”

Întrebată dacă a ajuns şi ea în astfel de situaţii, spune că nu. „De aceea îmi permit să vin să vorbesc public. Nu am făcut niciun lucru pe care să nu mi-l pot ierta şi pot să mă uit în ochii oricui. Sunt şi alţii la fel ca mine, sunt persoane care n-au fost invitate la nimic dubios pentru că se simţea că ar fi fost reticente la activităţile mai… extracuriculare ale Mişcării. Şi sunt mulţi care nu înţeleg exact ce se petrece legat de filmele porno, legat de videochatul porno, legat de dansul la bară. A trebuit să intru pe forumul exmisa.org ca să văd cu adevărat dedesubturile…  .”

Conferinţa Roxanei Chirilă a avut şi o parte teoretică, în care explica efectele pe care apocalipsa le are asupra psihicului celor care cred în ea. Pe lângă ideile legate de moarte, ea a remarcat că apocalipsa are, de obicei, subînţeleasă şi o judecată a întregii omeniri. „Dumnezeu sau natura sau cine o fi decide cine e bun şi cine e rău – aşa că yoghinii MISA, care sunt atât de prost văzuţi în România, işi imaginează că pot simti că atunci când va veni sfârşitul lumii, vor râde la urmă şi vor râde mai bine”. Pe lângă aceasta, susţine Roxana, cei care cred în sfârşitul lumii sunt „nişte eroi care luptă pentru bine, pentru dreptate, pentru adevăr”. Yoghinii MISA se pot crede eroi prin faptul că practică un fel de tehnică-ritual expusă de Gregorian Bivolaru, în care invocă îngeri, intră în comuniune cu Sfântul Duh şi îl roagă pe Dumnezeu Tatăl să ierte păcatele oamenilor şi să oprească sfârşitul lumii.

Apocalipsa e integrată într-un sistem şi susţine un sistem în care percepţiile despre lume sunt diferite, în care dezastrele pot apărea oricând pentru că cineva nu se conformează. Morţile din MISA, cum ar fi cea a Cristinei Găină sau a Dianei Dobrin, bazate pe un tratament neadecvat recomandat de Gregorian Bivolaru, au fost puse pe seama deficienţelor lor emoţionale – cancerul la sân semnificând, pare-se, probleme în iubire. Apoi, sinuciderile lui Nagy Attila şi a Mihaelei Diaconescu au fost puse pe seama încercărilor pe calea spirituală şi a demonilor. Însă sensibilitatea, ne spune Roxana, scade în momentul în care te confrunţi mereu cu sfârşitul lumii, cu demoni sau cu „depăşiri spirituale” violente, în care se spune că te purifici brusc prin suferinţă.

Roxana-Mălina Chirilă susţine că mai multe persoane şi organizaţii din FECRIS aflaseră deja de MISA şi cu această ocazie şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu acest subiect, ceea ce nu este de mirare dacă luăm în considerare faptul că această caracatiţă românească s-a extins în întreaga lume sub conducerea lui Gregorian Bivolaru.

 

Fonte: agentia

Les anti-sectes s’organisent avant le 21 décembre

Le maire de Bugarach devant une forêt de caméras : il a l\'habitude.

Le maire de Bugarach devant une forêt de caméras : il a l’habitude.  © THIERRY GRILLET

Occupé à couper du bois, le maire de Bugarach ne s’attendait pas à une telle visite. Vendredi après-midi, deux bus pleins à craquer ont fait leur entrée dans le petit village de l’Aude.

Jean-Pierre Delord a vite compris que la petite salle qu’il avait prévue pour recevoir la visite des membres du congrès du Fécris (La fédération européenne des centres de recherche et d’information sur le sectarisme tenait son congrès samedi à Salses, dans les Pyrénées-Orientales) ne suffirait pas.

« Je pensais recevoir une douzaine de personnes tout au plus », s’amuse-t-il tout en invitant les quelque 150 congressistes à rejoindre une salle plus grande. Parmi eux, des représentants d’associations européennes, mais aussi canadienne, russe ou sud-africaine qui luttent contre les dérives sectaires. « Ils sont venus s’enquérir du phénomène pour pouvoir prévenir les gens qui s’adresseraient à eux sur ce sujet dans chacun de leur pays », explique Didier Pachoud, l’un des organisateurs de ce déplacement.

Et si le pic, plongé dans la brume une bonne partie de l’après-midi, ne les a finalement qu’assez peu intéressés, le charisme et la bonhomie du maire les ont fascinés. Il faut dire que l’homme est maintenant à l’aise, même face à une forêt de caméras dont il s’amuse. « Voyez-vous arriver de nouvelles populations ? », interroge un journaliste. « Ça fait des lunes que j’en vois. Depuis 40 ans que je suis là, des gens viennent en pèlerinage à Bugarach. À l’époque, un copain m’avait dit : “tu verras, bientôt, Bugarach sera comme Lourdes”. Je commence à croire qu’il avait raison ! ».

À cette congressiste qui insiste pour connaître la particularité du pic, il vante la qualité du point de vue «à 360°» depuis le sommet. « Et aussi les boussoles qui n’indiquent pas vraiment le nord, comme dans de multiples autres lieux sur terre ! ».

Depuis que le pic fascine sectes et illuminés, le village fait la Une des journaux. Pourtant les rues sont le plus souvent désertes et les maisons à vendre toujours aussi nombreuses. Le chemin qui monte au sommet connaît lui, une belle affluence. « Jusqu’à 20 000 randonneurs par an, contre 10 000 habituellement ».

Si le maire semble prendre les événements avec recul et philosophie, il n’en reste pas moins prudent. « Même si je pense que, finalement, il n’y aura pas grand monde, il faut prendre toutes les précautions. Nous travaillons avec les services de gendarmerie. Depuis deux, trois mois, ils ont repéré tous les accès au pic et tous les abris éventuels. Un peloton de secours en montagne sera sur place ».

Le maire a pris un arrêté pour interdire l’accès au pic pendant tout le mois de décembre. Il est également monté à la rencontre d’un ermite espagnol qui vivait dans un abri de berger pour l’inciter à quitter les lieux. Quant à la soirée du 21 décembre, il s’apprête à la passer tranquillement devant la télévision. Arte diffusera un documentaire sur la vraie vie des habitants de Bugarach. «Formidable ! », selon lui.

Fonte: L’independant